The Big Bang Hellboy Theory

When set designers are Mignola fans, you can spot (if you're mad like me) up to 17 Hellboy items in less than 2 minutes of show. 

stills from The Big Bang Theory Season 2, episode 22.

Hit me baby one more time

That time of the year it's almost here and we must choose who's the coolest baby in the world:

baby Hellboy or baby Jesus?

Stiti bancul cu procura?

Eu n-am ras. L-am trait. Vine cam asa:

CAPITOLUL I - Sisif de Bratislava

Am descoperit ca anul asta urma sa imi expire buletinul. Tare misto situatie, mai ales cand nu esti in tara de unde a fost si va fi eliberat cel nou. Asa ca alegi sa faci asta de la distanta. Ca orice om care isi uraste tara si nu vrea sa aibe contact cu cetatenii de acolo doar (in extrema urgenta) via sms,e-mail, curier sau apocalipsa.
Ca sa citez o personalitate..."how hard can it be?". Dupa ce pui intrebarea asta, de obicei se dezlantuie iadul si subsidiarele. Zis si facut: am conversat (via e-mail) o perioada cu o femeie (aparent privata de contact sexual de foarte multe anotimpuri) despre cum as putea sa fac rost de un buletin nou. Dupa ce m-a luat peste picior ca si cum ar fi trebuit sa stiu tot felul de rahaturi birocratice romano-europene, am concluzionat ca mai bine ma duc la ei cu actele si poate asa as putea sa ma purific de ignoranta afisata pana atunci.

Intr-o pauza de pranz am luat prima bicla pe care am gasit-o in holul agentiei si am pornit la drum catre...EVEREST!!! Nu glumesc draga cititorule, dealurile de aici sunt serioase ca de alfel tot poporul slovac. Radem, glumim, dar nu pe dealuri. Acolo plangem si impingem la bicicleta, o tragem dupa noi, o legam de brau si o taram, ne gandim sa o lasam intr-o curte si sa continuam catararea. Nu ma intelegeti gresit, e sosea, trotuar, toate noi si frumoase..dar sunt intr-o panta ce rivalizeaza cu traseele alpinistilor entuziasti. Dupa ce mi-am consumat un plaman si 1/3 am ajuns la destinatie (google maps e eroul, evident).
Amabasada si consulatul (2 in 1) locuiesc intr-o "vila" a la romania: culoarea pipi-ului turbat, cu balcoane ce au grilaj cromat si scari din gresie (probabil adusa din Pantelimon). Normal ca romanii si-au ales cea mai apropiata replica a caselor "moderne" stil post-Pipera combinat cu ceva stil romanes tarziu - oricand te-ai uita la ceas.

Am gasit poza asta pe maps.google. Eu nu mai aveam rasuflare sa scot telefonul pentru o poza in momentul cela. Sper ca e clar spre ce ma indreptam pe jumatate mort. Odata primit in interior (de catre un bodyguard interesat de cat costa bike-ul cu care am ajuns viu la destinatie), am dat de o femeie rea la infatisare dar si la vorba. 

Capitolul II - A fi sau a nu fi procura

Normal ca iti trebuie o procura ca sa iti poata depune actele cineva in tara, la sectia de politie unde apartii trup si suflet, adresa si cazier. Stiam asta de cand conversam pe mail cu doamna cea rea. Atunci mi-a zis ca va costa 60 de euro si ca se face in aceasi zi. Super! (a se citi: futu-ti!) Dar stim cu totii ca notarialele costa. Asa ca m-am impacat cu gandul. Pana cand tanti evil a zis ca am nevoie de poze. Uitasem de ele, deh, sunt om nu femeie. Asa ca am intrebat-o daca nu poate sa imi faca acolo. (Mentionez ca aparatul si locul unde se fac poze se vedea clar in incapere). A zis ca "nu". Si ca nu stie unde sa imi fac. Pana la urma ea locuia intr-o casa de pe deal, nu in capitala unei tari. Am zis ca o sa le fac si ca revin (mmmhm!) a doua zi. Enervata clar de faptul ca eram roman (?) mi-a zis ca dupa ce am pozele sa vin cu banii...adica 70 de euro. Hmmmm! Zic eu in capul meu. Parca erau 60 ultima data. Deh, am acest efect asupra oamenilor. Tind sa ma supra-evalueze. O intreb: "si pot sa o iau in aceasi zi, nu?" Gandul ca voi urca dealul de TREI ori in acelasi deceniu mi-a zburilit parul din cap. Zice: "mmmm..nu stiu, depinde cata treaba am, poate ca da..poate ca dupa 2-3 zile". Intreb: "dar astia saiz...saptezeci de euro nu erau pentru taxa de urgenta?" Ma expediaza cu un gest si cu o fraza greu de inteles/descifrat. Tac si ca sa nu ii dau foc pravaliei, plec. Afara observ ca am furat un pix fara sa vreau. Ma bucur la gandul ca i-ar sta bine infit in ochiul drept amabilei doamne. La birou descopar (fara urma de surprindere) ca pixul nu scria. Probabil era tot romanesc, sau cel putin folosit in activitati de detartraj. 

Capitolul III - In sfarsit m-am procurat la Vienna

Cu furie in suflet sun la Vienna, la ambasada noastra si intreb cat dracu ma costa de fapt sa fac o procura pentru a imi reinnoi buletinul. O tanti zice calma: "45 euro si dureaza oleaca sau 60 si se face pe loc". Imi dau seama inca odata ca parsiva de mai devreme vroia sa faca un ban cinstit cu un roman pletos si fara-de-suflu. 

Asa, de Slovacia. Bon! A doua zi iau trenul si in 60 de min eram in fata ghiseului din Vienna unde totul a mers ca uns. Am baut cafea, m-am plimbat, am vazut un toys shop super si am ajuns la pranz la birou cu pretioasa procura in mana. 

EPILOG

Dupa experienta clasic romaneasca petrecuta in Bratislava am constatat (iarasi, deloc surprins) ca toata agitatia, cheltuiala (11+5+15+60+30=121 euro) si sictirul consumat pe procura fatala nu este decat o parte din povestea de omorat copii. Buletinul meu (vechi) in loc sa expire dupa 10 ani, ca toate celelalte, ei bine el expira anul asta dupa doar 7 ani de la emitere! Asadar, din cauza unei greseli romanesti, eu a trebuit sa platesc pentru a imi face unul nou  in momente in care chiar nu puteam ajunge sa il fac personal in tara, in momente in care chiar avem nevoie de el pentru plati, ridica colete sau pleca cu avionul. Ce coincidenta minunata si numai buna de plata, zise romania scuturandu-se si tragandu-si slitul. 

Septembrie, luna cadourilor.

Septembrie a fost o luna mai nebuna ca cea dinainte. O, da! Am inceput-o cu planurile pentru ziua ei. 3 zile la Praga pline de umblat, fotografiat, cascat ochii, gura si stomacul. Ne-am intors cu niscaiva cadouri pentru ea si o colectie de poze facute in Muzeul Lego si in Muzeul Jucariilor (unde era si Barbie Collection ca bonus). Intorsi, m-am concentrat pe colectia HB, ce creste intr-o luna ca altele intr-un an: dupa succesul din august cu cele doua busturi 1/1, a venit randul statuilor premium format de la Sideshow. Mai exact Hellboy II Premium Format statue.  (gasit in UK)

Cu mare indemanare si putin noroc am gasit in Deutschland niscaiva Hot Toys... Hellboy II 1/6 scale figure de la Hot Toys m-a uns pe suflet, mai ales ca am reusit sa il trag si pe Abe Sapien (HT) de la acelasi neamt, la un pret de tot rasul. (sosit exact in ziua celebrarii din Germania)

Iubita mea sotie nu s-a lasat mai prejos si mi-a cumparat colectia completa (so far) Hellboy - Mike Mignola. Hellboy Library Edition set vol. 1-5 contine cca 1500 de pagini de cea mai buna calitate (print si material) ce ilustreaza in ordine cronologica povestea lui Hellboy asa cum a vazut-o Mignola de la bun inceput plus zeci de schite rare si halucinante. (4 din USA, 1 din UK)

Cand sa ne linistim si sa incheiem luna, vine pe 30 marea conventie de comics and all goodies, la Vienna. Prada a fost buna, mentionez un Freddy Krueger 1/6 rar (pe care l-am vandut odata cu 120 euro), cumparat cu 25 euro si o cutie uriasa (expozitor oficial) cu lego inside (pe care am luat-o ca expozitor pentru HB) -45 euro. Mici atentii ca: Hellboy Jr de la Electric Tiki (din Spania)

sau cum e raritatea de Hellboy soft vinyl statue - Kotbukya (din UK) 

sunt pe vine, si n-au costat mai mult de 100 euro impreuna desi doar una (oficial) costa mai mult de atat. 

Odata cu inceputul lui Octombrie am crezut ca se vor linisti apele, dar iata ca vin cadouri intarziate, cum ar fi un Silver Drum la Portoroz, un prieten britanic colectionar de HB ce vine la fix cu niste item-uri ce imi lipseau. Am gasit si un Angel of Death de aproape 1m inaltime - 300 bucati in toata lumea (din Franta) si sunt tare curios cat de greu e. Mai sunt chestii, dar pare ca le inventez din mers asa ca ma opresc aici si continui luna viitoare. In rest toate bune si frumoase iar aerul e curat si rece in Bratislava. Ma simt sanatos (desi probabil ca nu voi fi niciodata).

3 ceasuri rele

Up 'n Down are role models. What's new?

Urmarind reteta de succes a celor de la M&M's, Tic Tac s-a hotarat sa se joace si el de-a drajeurile cu personalitate. Din nefericire pentru ei, personaje monocrome si cu forme simple s-au mai facut. De exemplu Up'n Down. Si cam de vreo 10-12 ani cel putin. E flatant pentru cei doi (implicit pentru mine), desi e doar o simpla coincidenta (din cate stiu eu) ca s-au nimerit sa apara acum prin piata. In momentul in care un prieten m-a intrebat daca nu cumva sunt personajele mele transformate (si vandute) in (ca) pastile...recunosc ca m-am uitat mai atent la Tic Tac. Se pare ca si gurile (una sus si una jos) s-au nimerit sa fie la fel. (vezi in figura de mai jos) E amuzant. Nu comic-strip-urile celor de la Tic Tac, ci situatia in sine. Tot coincidenta se numeste. Daca pastilele lor erau si dreptunghiulare perfect..atunci puteam sa zic ca de fapt eu m-am inspirat din ei acum multi ani. Mai ales ca am avut o perioada in care desenam si vedeam cate un Up (sau Down) in fiecare dreptunghi din viata mea. Nu ar fi scapat Tic tac-urile, va sigur!

Anywho... ca sa ne reamintim ce au facut ai mei atunci cand nu i-am supravegheat, pot trece in revista asa: cel putin o duzina de ink on colored paper, colaje, graffiti, t-shirts, buttons, un an de ilustrat booklet-ul Centrului Ceh, postari pe webcomics.ro, aparitii in Revista Comics si o pagina rezervata de 10x pe an in cea mai trendy revista de povestiri: Revista de Povestiri.

Nu-s multe chestii, dar au fost si sunt in continuare de suflet. Recunosc, i-am tinut mai mult pentru mine si am lasat pe altii sa se joace de-a comics-urile. Am muncit pentru altii, m-am jucat de-a pictura, sculptura si am colectionat jucarii ca un apucat. Am fost mai mult decat ocupat. Nu i-am abandonat niciodata pe micuti si sper sa ma pot revansa vreodata pentru ca i-am lasat mai bine de un deceniu in paragina. Dupa cum spuneam mai sus, momentan sunt sub lumina reflectoarelor, ingrijiti si iubiti de cei ce fac si citesc Revista de Povestiri. Dar asta e o alta poveste.

Ziua in care s-a nascut nepotu'

Intr-o duminica de august (adica asta ce tocmai s-a scris) ne-am trezit in Graz (at) cu unul din cele 100 busturi 1:1 Hellboy - faux bronze (12kg) in portbagajul masinii, cu un second-chance offer de pe ebay pentru unul din cele 500 busturi "Hellboy 2: Hellboy 1:1 Life-Sized Bust (17 kg)" si cu una bucata bebe-baiat (3kg) pe care sotia fratelui meu l-a adus pe lume la amiaza. In Romania, nu la Graz din pacate. Desi am aflat tarziu (pentru ca telefonul murise de fericire ca e in Austria) ca sunt unchi... noi, ca oamenii am luat sampanie sa ne sarbatorim achizitiile, weekend-ul de vis si faptul ca benzina e mai ieftina la ei. Dupa ce am aflat de cel mic (si cel mai usor), sampania s-a evaporat pe loc (pana si sticla a disparut ...undeva prin casa) Tarziu in noapte se facu 13 august, ziua lu' tata. Deja era cam mult. Azi mi-am amintit de suprarealismul acelor zile si mi-am dat seama ca nu am baut indeajuns de multa sampanie. Asadar mai luam 2 sticle ca sa incercam un remember si o scurta curatenie prin casa. Deh, vin musafiri grei.

De la dreapta la stanga: Luca, Hellboy II, Hellboy. Red's the word!

Paper and shadows

Hellboy, Abe and Liz on paper texture.

64

Toffee or not toffee.

Stiu ca majoritatea oamenilor primesc reviste, carti, dvd-uri si amazon-uri, emag-uri si temirice alte lucrusoare pe care le pot accesa mai usor asa decat prin versiunea de casa, unde logistica te omoara cu zile. Totusi, cand primesti o figurina de 1 metru pe 80 cm, stii ca "lucrezi" la un alt nivel decat ceilalti. Azi de exemplu am primit pe la ora 12.00 un pachet destul de special. Nu depasea 50 cm inaltime, deci recordul e inca in siguranta. Continutul in schimb era unul din 500. In toata lumea asta mare si rea. Toffee Doll Hellboy™ Fan Summer Convention Exclusive (52/500) este (dupa cum sugereaza fin titlul) o papusa Toffee (nu prea stiti despre ce vorbesc aici, de aceea va dau un hint..pardon, link). Una al dracului de speciala pentru ca e facuta pentru fanii Hellboy in colaborare stransa cu Mike Mignola. Epuizata de la vanzare long time ago in a far far galaxy, papusa cu pricina este o capodopera de 30 cm inaltime, handmade biensur. Iubita mea sotie a innebunit pe loc si cu greu am reusit sa o conving sa o pot expune in colectia Hellboy si nu pe noptiera ei. Adevarul este ca a fost un cadou-surpriza pentru ea...desi nu mi-e greu sa spun ca imi plac papusile. Imbracate in Hellboy. Acum suntem amandoi fericiti si ne minunam pe rand cand o vedem. Gata! Pozeleee:

La birou, unwrapping part 1

Home, unwrapping part 2

Home, unwrapping part 3

Product photo from huckleberrytoys.com

O sambata clasica

Dupa ce ne-am trezit intr-o liniste perfecta si cateva raze de soare ce ne-au ocolit zona ochilor cu amabilitate, am sarit intr-un mic dejun format din lapte cu Nesquick si 3 tipuri de cereale (ce contineau scortisoara si magie), fructe, juice de portocale si cateva episoade dintr-un serial faimos si numai bun de vizionat dimineata (la pranz si seara).

La pranz am continuat cu ceva usor si gustos acompaniat de alte episoade, cafea si suc de portocale. Ne-am imbracat semi-funky si am pornit cu ochelarii de soare si aparatul foto in dinti prin orasul deja incalzit de soare.

Dupa un raid de 5 muzee (al farmaciei, armelor, al istoriei orasului, national de arta si de istorie naturala), o urcare in turnul ce vede tot Old town si o pauza in care Slovacia a batut Cehia cu 3 la 1 in semifinale, ne-am pus haine mai acoperitoare si am revenit in centrul distractiei pentru finala UEFA. Strazile erau inundate de tineri, oameni in varsta, femei elegante, caini mici si alte categorii sociale, imbracate in tricouri de hochei cu palarii, fulare si steaguri. Toti cereau high-five si zambeau involuntar. Erau peste tot. In pub-ul "All Stars" engelzii au navalit cu rasete si in cele mai ciudate forme si costume, asa ca am fortat repede o relocare spre o bodega mai neconventionala unde berea costa mai putin un euro iar clientii sunt calmi, ciudati si nu fac galagie. Unul din ei fuma pipa si avea o teorie destul de buna privind grecii ce ascund dovezi compromitatoare privind istoria lumii si faptul ca UE (santajata astfel) ii sustine fara sa zica un cuvintel. Mentionez ca juca si poker electronic. (Tipul cu pipa, nu Grecia. Desi...)

Dupa o prima repriza in care am discutat (acum eram deja 4 oameni din care 3 romani, 2 colegi) despre alte chestiuni non-fotbal, am decis sa ne mutam mai aproape de casa (noastra) intr-un pub ce servea si mancare (cel mai bun hamburger din Bratislava). Berile au venit prompt, dar bucatarul plecase (probabil sa sarbatoreasca meciul de hochei de mai devreme), asa ca am inghitit in sec la gandul hamburgerului ce probabil va ajunge in stomacurile noastre azi in pauza de pranz. Printre picaturi, injuraturi si rasete am observat un grup de romani pricajiti si cocalarizati ce s-au alaturat noua si localnicilor in Play-room (se numeste asa pentru ca poti fuma, juca darts sau foosball, si holba la tv-ul din perete). No biggie. Dupa ce am tinut cu Chelsea si a castigat, am pornit spre casa unde am hotarat sa (mananc doar eu) un late night snack si sa incheiem ziua asa cum am pornit-o: cu un episod din serialul cu princina.

In dormitor era liniste si pace. Foarte distant, ca prin vis, se mai auzeau urlete si claxoane ale slovacilor bucurosi ca au ajuns in finala, ale englezilor care s-au bucurat sa se imbete ieftin in Partyslava in timp ce echipa lor a batut-o pe cealalta. Practic, de la 15.00 uralele n-au incetat niciun minut. Nici nu am fi vrut altfel. 

V-am zis ca am vazut 5 muzee in cateva ore?

Revin cu poze

Designer-osis treatment

Long story short, this designer by the name Anneke Short (just a coincidence that her name it's a spoiler) has decided to make a series of posters with some "great" wise lines. Take a look:

Oh, but i love her work... don't get me wrong!

It actually inspired me to make some. Here:

Now back to life.

Proiectul Satuia: Doggie style!