Mi se pare imposibil sa privesti total negativist ceea ce se intampla cu tine sau in jurul tau. La fel se intampla si cu optimismul si buna-vointa. Imposibil sa mearga la nesfarsit catre inevitabila si misterioasa moarte a fiecaruia dintre noi. Exista praguri pe care nimeni nu le poate evita, trecandu-le astfel in fiecare zi fara sa constientizeze ceva relevant. Decat post-factum. Frumusetea calatoriei nu sta in acest banal aspect, ci in continuitatea acestui drum. Da, va citesc falsa curiozitate si nelamurirea.. explic degraba. Desi educatia si autoeducatia, genetica si tot ce misca, pare a imbratisa teoria drumurilor (de obicei a celor 2 sau 3 ..pff), nimic nu sustine asa zisele consecinte aparute in urma liberului arbitru, alegerii, constiintei, iluminarii, s.a.c.d.g.a.* Sa o luam de la capat cu un exemplu simplissim: Ai de ales: mergi pe mana optimismului si intorci obrazul celalalt, fundul si tot ce mai ai in dotare catre mizeria de zi-cu-zi. Te simti bine pentru ca traiesti si multumesti tuturor pentru asta. Dos: alegi sa mergi pe drumul drept, expus, inarmat cu o doza de cinism si forta bruta, gata sa mori la orice pas pentru o cauza justa (doar la tine in cap). Urasti si cresti furie in loc de marijuana, scuipi in fata legilor omului. Probabil "tres" ar putea fi sa stai acasa si sa te baricadezi eventual sa dai drumul la gaz. N-are a face. Exemplul meu e la fel de cacacios ca oricare predica de viata pe care o auziti la colt de strada sau pe care o auto-impuneti. La fel de trist este si faptul ca alegerea n-a fost niciodata de partea omului. Istoria pe care o avem ne ridica in slavi oameni ce au ales bine, dar numeros mai multi cei care au "ales" raul. Indiferent de cursul variabil al unei istorii universale (saracacioase as spune eu.. adica o si spun!), teoria drumurilor, vechile si unsuroasele pilde semi-filosofice si tot rahatul care (cica) tine inca sub presiune toata societatea noastra... nimic nu se schimba radical. Ceea ce e interesant de stiut sau pare atat de absurd incat este chiar corect, sunt curiozitatile lumii noastre. Astea nu ne ghideaza, nu ne impresioneaza decat 5 minute si cateva amarate de secunde. Asa ca revenim cu o luciditate pre-programata la drumul initial. Singurul pe care il avem de parcurs. E liniar, da. E al dracului de singur. Pragurile de care povesteam mai devreme sunt presarate prin el. Treci prin toate starile si iluminarile posibile mergand spre nimic, drept inainte. Nu sunt scurtaturi, sau rascruci, intrsectii sau sensuri giratorii ahahahahahahaha..ce dracu, va credeti la examenul auto? Nimeni nu se opreste, si nu sunt ambuteiaje, semafoare sau alte rahaturi de metafore ce va vin la indemana. Drumul asta chiar n-are reclame outdoor la o viata mai buna, sau la o vacanta in Heaven Resort. Nu te opresti. Nici gand sa te opresti. Iar daca voi credeti ca puteti face asta, imi pare rau sa distrug misterul, e doar senzatia aia ciudata pe care o ai atunci cand doua trenuri merg unul langa altul cu aceeasi viteza. Care merg, oameni, care merg!______
* s.a.c.d.g.a - abr. pentru "si alte cacaturi de genul asta".
