Daca era primavara m-as fi bucurat moderat, cu zambetul dat la minim, trosnind oasele palmei. Vara mi-ar fi sterpezit dintii cu soarele ei toxic si cu oamenii dilatati. Nu cred in toamna. N-as crede nici in iarna, daca nu as fi vazut zapada la un moment dat, daca n-as fi rostogolit bulgari pe capotele masinilor si daca n-as fi simtit la un moment dat mirosul portocalelor traditionale. Dar la dracu cu ele si cu instalatia de pom-de-plastic-de-sufragerie si cu carne de porc si alte imbacseli sociologic-corecte. Mi-e lehamite de iarna asta care vine cu patinoar artificial si temperaturi banale, asa cum mi-a fost de transformarea craciunului in cra-circ. Asa cum imi e de toate cele vizibile cu coada ochiului ca si de cele din spatele lui.
