I woke up this bloody morning and asked my life: fuck me like you mean it, would you?.
Got no answer, obviously.
I went back to sleep.
I'm still sleeping.

Bye-bye September

Long time no hear.

Faint, The

She said she will faint.
He said "do you need help"?
She said "...yeah, help me faint".
He laughed.
She dind't.
He became serios and all.
She laughed.
He laughed too.
She fainted.

I don't know

and i kinda like it.

Some say

There's a superhero dressed up like a dude out there...

?

Where
are
you
going
with
this,
lkea
boy
?

Einstein

Smoke

Here

A Spike Jonze film. A beautiful one.
www.imheremovie.com

W

Wake me up when september ends.

there's no player or song in here, just the title.

STPK

(...)
All's I gots is time
Got no meaning, just a rhyme
(...)

(...)
Beating the fall, I can’t help but desire of falling down this time

Deep in this hole of my making, I can't escape falling all this time.

When life gives you lemons

You must see a psychiatrist.
Like... presto!

I

At some point I ran outta wishes.
I guess I wished for nothing. Well, guess what?

I got it!

Alien 1930

The Thing with superheroes

Nu are rost sa povestesc cat de socat am fost sa primesc (culmea, prin curier nu posta romana!) statueta de la SideShow (nr. 510 din 1000 buc. worldwide) The Thing (50 cm inaltime, polystone)... bucati. Bucatele. Sparta. Nu oricum, ci asa:


Am lasat sa treaca timpul, am uitat. Dar nu chiar de tot. Fantoma unei dezamagiri consistente te bantuie pana cedezi. Nervos. Zis si facut. N-am cedat din putinii nervi ramasi ci am cedat tentatiei de a trece peste dezastrul din cutie. Am pus bucatile sparte la loc, am completat golurile cu poxi si am nivelat cu smirghel fin. Am trecut imediat la vopsit si in nici o ora The Mighty Thing statea in capul oaselor stralucind si mirosind a uleiuri si terebentina. Ceva de genul asta:


Asadar, super eroii renasc din propria cenusa etc. Super eroii raman super eroi chiar daca zac intr-o cutie bucati-bucatele. Si asa mai departe. Daca va plac genul asta de animale, stiti deja ce indrug aici. Dar tot in spiritul asta trebuie deasemeni sa stiti ca orice super-erou are nevoie de cei ce-l numesc asa. Mai mult decat propriile super-puteri sau echipa din care face parte. Ceea ce ne pune intr-o situatie cel putin ciudata: de a crea si mentine in viata supra-oamenii. And that's so super-hero stuff!

Godish like.

Originoflove

(...)
That's the pain,
Cuts a straight line
Down through the heart;
We called it love.
(...)

Dogman

Lon Chaney Jr. and Moose the dog.
Beautiful.

Cum sa uit dictonul meu preferat: Dum Spiro Spero ?
Cum sa ma uite el pe mine?

Beauty

if

If you're losing your soul and you know it, then you've still got a soul left to lose.

Charles Bukowski

Un Limbo Nesuferit

Intr-o dimineata, promit ca e adevarat, m-am trezit panicat si plin de regretele visului proaspat incheiat. Am scapat usor de fantasme dar panica mi-a ramas in piept, cam ca urmele pernei ce se imprima pe obraz. Acum, daca stai sa te gandesti, o cafea, un ceai sau poate ceva nutritiv ar fi bun de dimineata, mai ales cand stii ca ziua s-ar putea termina oricum, dar nu bine. Daca nu stai sa te gandesti (da, multi fac asta) si mai incurajezi si panica matinala ai putea sa patesti ca mine. Promit ca e adevarat. Si anume, sa dai pe gat fara regret o miniaturala gaura neagra. Se poate si daca nu e usor de explicat. Nu zabovesc in a convinge ci doar continui sa descriu urmarile nefaste ale unei neintelegeri. Normal ca e o neintelegere. Cu mine, da, pentru ca nu as fi inghitit o dracovenie ca asta daca m-as fi ascultat mai bine. Sau daca as fi spus ceva, pana la urma. Continui. Asadar se duse in mijloc de stomac, sau pe undeva in mate. Orinde s-ar fi oprit nu are a face cu ceea ce a declansat. Si anume un efect, clasic de altfel, de suctiune a unor lucruri destul de interesante. Spun asta pentru ca si-acum mi-e teama sa le zic importante. Iar lucrurile ce au sfarsit in gaura asta neagra sunt chiar importante. Poi sa vedeti, s-au dus pe loc bucati din mine ca: pasiuni, umor, curaj, idei, planuri tembele dar si unele mai clare, oameni legati de ele sau doar de mine ba chiar si-un pix (nu pot promite) pe care nu l-am mai gasit de-atunci. Desi ai vrea sa razi sau macar sa intretii un zambet, citeste mai departe si nu forta o stare. Nimic din cele ce urmeaza nu e o comedie. Pentru ca forta unei gauri negre (de genul asta, chiar miniatural) este putin cam mult peste intelegerea oricui. Cert este ca bucatile picate in ea n-aveau dublura sau inlocuitor. Si m-am trezit, a doua oara in ziua cu pricina, de data asta far' de mine. Cu drag as fi baut cafea si-un ceai si poate chiar ceva nutritiv, daca as fi avut unde sa le arunc. Pe gat in jos daca mergeai, gaseai doar limbo. Si unul (da, ca in titlu) nesuferit nevoie mare. Nu e de moarte sau de viata. Ca d'aia e limbo. E ca si cum n-ar fi, dar este doar pentru ca "n-ar fi" are nevoie de suport. Si acest suport (adica limbo) este ironic... lipsa oricarui suport. Mi-e greu sa cred ca ati urmarit tot ce am insirat mai sus, adicatelea sa descriu nedescrisul. Mi-e greu sa cred oricum orice din locul in care sunt. Un loc nesuferit, ce-i drept. Poate prea nesuferit. Si totusi sunt. Si am sa fiu aici pana ce tot de inghitit va fi inghitit. E de-a dreptul revoltator de nesuferit. Un loc ce nu-ti da nimic dar te suspenda cu ochii cascati ca sa poti vedea tot ce ti se ia. Si nu prea e deloc confortabil cand sunt destule de luat. Dar sa nu mai zabovesc in drama si inchei cu demnitate si onor. E bine. E de aci pana cand nu conteaza. E drum nefacut, si doar schitat cu degetul prin limbo. E drum neinceput si doar placut ca peisaj. E tot ce vrei si din belsug pentru ca nu-i la nimeni. E doar in tine si tu in el.

E un limbo nesuferit si totusi nu-i un limbo.

PP

Tragics