Am lasat sa treaca timpul, am uitat. Dar nu chiar de tot. Fantoma unei dezamagiri consistente te bantuie pana cedezi. Nervos. Zis si facut. N-am cedat din putinii nervi ramasi ci am cedat tentatiei de a trece peste dezastrul din cutie. Am pus bucatile sparte la loc, am completat golurile cu poxi si am nivelat cu smirghel fin. Am trecut imediat la vopsit si in nici o ora The Mighty Thing statea in capul oaselor stralucind si mirosind a uleiuri si terebentina. Ceva de genul asta:
Asadar, super eroii renasc din propria cenusa etc. Super eroii raman super eroi chiar daca zac intr-o cutie bucati-bucatele. Si asa mai departe. Daca va plac genul asta de animale, stiti deja ce indrug aici. Dar tot in spiritul asta trebuie deasemeni sa stiti ca orice super-erou are nevoie de cei ce-l numesc asa. Mai mult decat propriile super-puteri sau echipa din care face parte. Ceea ce ne pune intr-o situatie cel putin ciudata: de a crea si mentine in viata supra-oamenii. And that's so super-hero stuff!
Godish like.
