miercuri, 22 august 2012

Up 'n Down are role models. What's new?

Urmarind reteta de succes a celor de la M&M's, Tic Tac s-a hotarat sa se joace si el de-a drajeurile cu personalitate. Din nefericire pentru ei, personaje monocrome si cu forme simple s-au mai facut. De exemplu Up'n Down. Si cam de vreo 10-12 ani cel putin. E flatant pentru cei doi (implicit pentru mine), desi e doar o simpla coincidenta (din cate stiu eu) ca s-au nimerit sa apara acum prin piata. In momentul in care un prieten m-a intrebat daca nu cumva sunt personajele mele transformate (si vandute) in (ca) pastile...recunosc ca m-am uitat mai atent la Tic Tac. Se pare ca si gurile (una sus si una jos) s-au nimerit sa fie la fel. (vezi in figura de mai jos) E amuzant. Nu comic-strip-urile celor de la Tic Tac, ci situatia in sine. Tot coincidenta se numeste. Daca pastilele lor erau si dreptunghiulare perfect..atunci puteam sa zic ca de fapt eu m-am inspirat din ei acum multi ani. Mai ales ca am avut o perioada in care desenam si vedeam cate un Up (sau Down) in fiecare dreptunghi din viata mea. Nu ar fi scapat Tic tac-urile, va sigur!

Anywho... ca sa ne reamintim ce au facut ai mei atunci cand nu i-am supravegheat, pot trece in revista asa: cel putin o duzina de ink on colored paper, colaje, graffiti, t-shirts, buttons, un an de ilustrat booklet-ul Centrului Ceh, postari pe webcomics.ro, aparitii in Revista Comics si o pagina rezervata de 10x pe an in cea mai trendy revista de povestiri: Revista de Povestiri.

Nu-s multe chestii, dar au fost si sunt in continuare de suflet. Recunosc, i-am tinut mai mult pentru mine si am lasat pe altii sa se joace de-a comics-urile. Am muncit pentru altii, m-am jucat de-a pictura, sculptura si am colectionat jucarii ca un apucat. Am fost mai mult decat ocupat. Nu i-am abandonat niciodata pe micuti si sper sa ma pot revansa vreodata pentru ca i-am lasat mai bine de un deceniu in paragina. Dupa cum spuneam mai sus, momentan sunt sub lumina reflectoarelor, ingrijiti si iubiti de cei ce fac si citesc Revista de Povestiri. Dar asta e o alta poveste.




miercuri, 15 august 2012

Ziua in care s-a nascut nepotu'

Intr-o duminica de august (adica asta ce tocmai s-a scris) ne-am trezit in Graz (at) cu unul din cele 100 busturi 1:1 Hellboy - faux bronze (12kg) in portbagajul masinii, cu un second-chance offer de pe ebay pentru unul din cele 500 busturi "Hellboy 2: Hellboy 1:1 Life-Sized Bust (17 kg)" si cu una bucata bebe-baiat (3kg) pe care sotia fratelui meu l-a adus pe lume la amiaza. In Romania, nu la Graz din pacate. Desi am aflat tarziu (pentru ca telefonul murise de fericire ca e in Austria) ca sunt unchi... noi, ca oamenii am luat sampanie sa ne sarbatorim achizitiile, weekend-ul de vis si faptul ca benzina e mai ieftina la ei. Dupa ce am aflat de cel mic (si cel mai usor), sampania s-a evaporat pe loc (pana si sticla a disparut ...undeva prin casa) Tarziu in noapte se facu 13 august, ziua lu' tata. Deja era cam mult. Azi mi-am amintit de suprarealismul acelor zile si mi-am dat seama ca nu am baut indeajuns de multa sampanie. Asadar mai luam 2 sticle ca sa incercam un remember si o scurta curatenie prin casa. Deh, vin musafiri grei.
De la dreapta la stanga: Luca, Hellboy II, Hellboy. Red's the word!