CAPITOLUL I - Sisif de Bratislava
Am descoperit ca anul asta urma sa imi expire buletinul. Tare misto situatie, mai ales cand nu esti in tara de unde a fost si va fi eliberat cel nou. Asa ca alegi sa faci asta de la distanta. Ca orice om care isi uraste tara si nu vrea sa aibe contact cu cetatenii de acolo doar (in extrema urgenta) via sms,e-mail, curier sau apocalipsa.
Ca sa citez o personalitate..."how hard can it be?". Dupa ce pui intrebarea asta, de obicei se dezlantuie iadul si subsidiarele. Zis si facut: am conversat (via e-mail) o perioada cu o femeie (aparent privata de contact sexual de foarte multe anotimpuri) despre cum as putea sa fac rost de un buletin nou. Dupa ce m-a luat peste picior ca si cum ar fi trebuit sa stiu tot felul de rahaturi birocratice romano-europene, am concluzionat ca mai bine ma duc la ei cu actele si poate asa as putea sa ma purific de ignoranta afisata pana atunci.
Intr-o pauza de pranz am luat prima bicla pe care am gasit-o in holul agentiei si am pornit la drum catre...EVEREST!!! Nu glumesc draga cititorule, dealurile de aici sunt serioase ca de alfel tot poporul slovac. Radem, glumim, dar nu pe dealuri. Acolo plangem si impingem la bicicleta, o tragem dupa noi, o legam de brau si o taram, ne gandim sa o lasam intr-o curte si sa continuam catararea. Nu ma intelegeti gresit, e sosea, trotuar, toate noi si frumoase..dar sunt intr-o panta ce rivalizeaza cu traseele alpinistilor entuziasti. Dupa ce mi-am consumat un plaman si 1/3 am ajuns la destinatie (google maps e eroul, evident).
Amabasada si consulatul (2 in 1) locuiesc intr-o "vila" a la romania: culoarea pipi-ului turbat, cu balcoane ce au grilaj cromat si scari din gresie (probabil adusa din Pantelimon). Normal ca romanii si-au ales cea mai apropiata replica a caselor "moderne" stil post-Pipera combinat cu ceva stil romanes tarziu - oricand te-ai uita la ceas.
Am gasit poza asta pe maps.google. Eu nu mai aveam rasuflare sa scot telefonul pentru o poza in momentul cela. Sper ca e clar spre ce ma indreptam pe jumatate mort. Odata primit in interior (de catre un bodyguard interesat de cat costa bike-ul cu care am ajuns viu la destinatie), am dat de o femeie rea la infatisare dar si la vorba.
Capitolul II - A fi sau a nu fi procura
Normal ca iti trebuie o procura ca sa iti poata depune actele cineva in tara, la sectia de politie unde apartii trup si suflet, adresa si cazier. Stiam asta de cand conversam pe mail cu doamna cea rea. Atunci mi-a zis ca va costa 60 de euro si ca se face in aceasi zi. Super! (a se citi: futu-ti!) Dar stim cu totii ca notarialele costa. Asa ca m-am impacat cu gandul. Pana cand tanti evil a zis ca am nevoie de poze. Uitasem de ele, deh, sunt om nu femeie. Asa ca am intrebat-o daca nu poate sa imi faca acolo. (Mentionez ca aparatul si locul unde se fac poze se vedea clar in incapere). A zis ca "nu". Si ca nu stie unde sa imi fac. Pana la urma ea locuia intr-o casa de pe deal, nu in capitala unei tari. Am zis ca o sa le fac si ca revin (mmmhm!) a doua zi. Enervata clar de faptul ca eram roman (?) mi-a zis ca dupa ce am pozele sa vin cu banii...adica 70 de euro. Hmmmm! Zic eu in capul meu. Parca erau 60 ultima data. Deh, am acest efect asupra oamenilor. Tind sa ma supra-evalueze. O intreb: "si pot sa o iau in aceasi zi, nu?" Gandul ca voi urca dealul de TREI ori in acelasi deceniu mi-a zburilit parul din cap. Zice: "mmmm..nu stiu, depinde cata treaba am, poate ca da..poate ca dupa 2-3 zile". Intreb: "dar astia saiz...saptezeci de euro nu erau pentru taxa de urgenta?" Ma expediaza cu un gest si cu o fraza greu de inteles/descifrat. Tac si ca sa nu ii dau foc pravaliei, plec. Afara observ ca am furat un pix fara sa vreau. Ma bucur la gandul ca i-ar sta bine infit in ochiul drept amabilei doamne. La birou descopar (fara urma de surprindere) ca pixul nu scria. Probabil era tot romanesc, sau cel putin folosit in activitati de detartraj.
Capitolul III - In sfarsit m-am procurat la Vienna
Cu furie in suflet sun la Vienna, la ambasada noastra si intreb cat dracu ma costa de fapt sa fac o procura pentru a imi reinnoi buletinul. O tanti zice calma: "45 euro si dureaza oleaca sau 60 si se face pe loc". Imi dau seama inca odata ca parsiva de mai devreme vroia sa faca un ban cinstit cu un roman pletos si fara-de-suflu.
Asa, de Slovacia. Bon! A doua zi iau trenul si in 60 de min eram in fata ghiseului din Vienna unde totul a mers ca uns. Am baut cafea, m-am plimbat, am vazut un toys shop super si am ajuns la pranz la birou cu pretioasa procura in mana.
EPILOG
Dupa experienta clasic romaneasca petrecuta in Bratislava am constatat (iarasi, deloc surprins) ca toata agitatia, cheltuiala (11+5+15+60+30=121 euro) si sictirul consumat pe procura fatala nu este decat o parte din povestea de omorat copii. Buletinul meu (vechi) in loc sa expire dupa 10 ani, ca toate celelalte, ei bine el expira anul asta dupa doar 7 ani de la emitere! Asadar, din cauza unei greseli romanesti, eu a trebuit sa platesc pentru a imi face unul nou in momente in care chiar nu puteam ajunge sa il fac personal in tara, in momente in care chiar avem nevoie de el pentru plati, ridica colete sau pleca cu avionul. Ce coincidenta minunata si numai buna de plata, zise romania scuturandu-se si tragandu-si slitul.
